CUNOAȘTEREA ȘI PREVENIREA VERGETURILOR

Vergeturile reprezintă o deteriorare estetică semnificativă cu incidența ridicată. Un tratament terapeutic eficient pentru a recupera integritatea pielii este mult mai dificil, atunci când vergeturile au aspectul definitiv perlat caracteristic.

DEFINIȚIE

Striurile atrofice sau striae distensae, cunoscute în mod obișnuit ca vergeturi ale pielii, sunt atrofii liniare bine delimitate ale dermului. Prin atrofie se înțelege un defect al unui țesut, caracterizat printr-o scădere semnificativă a volumului și a greutății sale. Vergeturile arată ca niște linii de piele adâncite. Grosimea pielii este diminuată, iar pielea subțire și încrețită.

INCIDENȚA VERGETURILOR

Vergeturile afectează ambele sexe, deși sunt mai frecvente la femei, în special în combinație cu pubertatea și sarcina după luna a 4-a, a 5-a. Conform unor statistici, striurile atrofice apar în 60% din cazurile de sarcină și sunt mai puțin frecvente la femeile care nasc pentru prima dată la o vârstă foarte fragedă sau dimpotrivă la bătrânețe. La pubertate, striurile atrofice sunt localizate mai des pe regiunea anterioară medie și posterioară a coapselor sau în apropierea zonei lombosacrale.

CUM APAR VERGETURILE?

În general, ne referim la două teorii pentru a explica geneza striurile atrofice: Teoria mecanică:distensie bruscă, cum ar fi cea în urma contracțiilor musculare intense, repetate și generale (obezitate) și distensia progresivă localizată (sarcină, ascită, tumori abdominale).
Teoria endocrină: numeroase studii clinice au confirmat corelația dintre utilizarea terapeutică a glicocorticoizilor și apariția striațiilor atrofice. VERGETURILE ȘI SARCINA
În sarcină, modificările mecanice și hormonale sunt prezente și predispun femeile însărcinate la vergeturi. La femeile însărcinate, de fapt, prezența în circulație a unei cantități crescute de glicocorticoizi suprarenali determină, pe de o parte, o degradare metabolică a colagenului și a substanței fundamentale a dermului și, pe de altă parte, inhibă proliferarea fibroblastelor, din care provine, pe lângă alte componente fundamentale ale țesutului conjunctiv, inclusiv elastina. Toate acestea afectează elasticitatea și etanșeitatea dermului; în plus, întinderea progresivă și continuă a pielii afectează locul și direcția în care se pot forma vergeturile. În cele din urmă, importanța factorilor genetici și constituționali nu trebuie uitată.

CULOAREA ȘI EVOLUȚIA VERGETURILOR

Culoarea striurilor atrofice variază de la roșu purpuriu la roz pal până la alb perlat.Locurile unde apar vergeturile sunt: ​​abdomenul, șoldurile, partea externă a feselor, zona sacrală lombară, fascia internă a coapselor, inghinala, sânul și zonele axilare. Acestea sunt grupate în linii paralele între ele și perpendicular pe segmentul de tracțiune a forțelor care întind pielea. Lungimea: variază de la 0,5 la 18 centimetri. Lățimea: variază de la 1 mm la 1,5 cm. Evoluția tipică a vergeturilor are loc prin trei etape:
Stadiu inițial (faza inflamatorie): acestea sunt roz sau purpurii (vergeturile rubre), datorită fluxului crescut de sânge. Leziunea este însoțită uneori de o senzație de tensiune și mâncărime ocazională. La examen histologic, epiderma este mai subțire, iar fibrele elastice sunt întinse longitudinal și îngustate, ușor întrerupte (aspect de coarde).
Stadiu intermediar (cicatrizarea inițială): la centrul dungii începe un proces de atrofie care se extinde. Leziunea este roz pal.
Stadiu final (cicatrizarea definitivă): striurile atrofice apar ca falduri drepte și paralele, acoperite de o epidermă subțire și adesea plisată. Culoarea leziunii este perlată. La examenul histologic, fibrele de colagen sunt libere, deformate, umflate, nu sunt adunate în mănunchiuri, ci separate între ele și deseori rupte. Fibrele elastice sunt fragmentate sau absente în centrul leziunii, în timp ce la margini apar ondulate și încurcate (aspect de boabe de orez). Glandele sudoripare și sebacee, foliculii de păr și melanicii din stratul de germinare responsabil de bronzare sunt disipați sau lipsesc complet. Vergeturile, expuse radiațiilor ultraviolete, nu se pigmentează, facându-le și mai vizibile.
Zona leziunii dermice este reparată de fibroblaste care prelucrează țesutul cicatricial format doar din fibre de colagen și foarte puțin vascularizate, din care derivă culoarea perlată a striurilor atrofice.

PREVENȚIE

În ceea ce privește sarcina, este necesar să se evidențieze imporanța măsurilor de prevenire a apariției vergeturilor. Este necesară introducerea cât mai curând posibil a unui tratament util pentru a asigura pielii acele principii dermofuncționale necesare pentru a îmbunătăți toate procesele metabolice, care la nivel celular asigură dermului gradul maxim de trofism și funcționalitate din punct de vedere al elasticității, rezistenței, turgor și ton, care pot reduce la minimum riscurile de debut ale proceselor atrofice, care determină apariția vergeturilor. În acest sens, este foarte util să recurgem la aplicarea, prin masaj circular, a unei creme elasticizante, hrănitoare și hidratante, începând tratamentul sânului, imediat după concepție, și a celorlalte zone afectate (abdomen, șolduri, fese), zona lombosacrală și zona interioară a coapselor) cel târziu până la a 3-a lună de sarcină; este apoi necesar să continuați tratamentul timp de trei luni după naștere.

CÂTEVA SFATURI PRACTICE

Alte practici pot fi utile și în alte situații de risc: - evitați tratamentele de pierdere în greutate prea rapide în caz de obezitate; - în practicarea exercițiilor fizice trebuie evitate mișcările de contracție musculară intensă și repetate obsesiv. Este important să subliniem cum eficiența măsurilor preventive este strict legată de respectarea lor constantă. În ceea ce privește tratamentul vergeturilor, este important să le „atacăm” imediat ce apar primele semne, intervenind chiar în prima fază inflamatorie.